RON rubrica: pronunția în italiană
rubrìca
ru·brì·ca
/ruˈbrika/
Nu se spune: rùbrica
De ce se spune rubrìca
Se spune rubrìca: provine din latinescul rubrīca, în care i lung poartă accentul, păstrat în italiană.
Se pronunță rubrìca, în silabele ru-brì-ca, cu accent pe brì, folosind sunete apropiate de cele românești: u ca în «unu», i ca în «inimă» și c ca în «casă».
Semnificație
Caiet sau registru ordonat alfabetic pentru notarea numelor și a datelor de contact; spațiu dintr-un ziar sau dintr-o emisiune dedicat unui subiect. Desemnează și culoarea roșie folosită în trecut în cărți și părțile de text scrise cu roșu.
Origine
Provine din latinescul rubrīca, «ocru roșu», din ruber, «roșu». În trecut, titlurile cărților și ale legilor se scriau cu roșu: denumirea a ajuns să desemneze titlurile și rezumatele. În Biserica romană, regulile incluse în cărțile liturgice pentru a îndruma celebrările se numesc rubrici.
Întrebări frecvente despre rubrica
Pe ce silabă cade accentul în rubrica?
În rubrìca, accentul cade pe silaba brì: este un cuvânt cu accent pe penultima silabă.
Se spune rùbrica sau rubrìca?
Pronunția corectă este rubrìca.
Câte silabe are rubrica?
Cuvântul rubrìca are 3 silabe: ru · brì · ca.
Ce înseamnă rubrica?
Rubrìca înseamnă: Registru alfabetic, spațiu tematic sau scriere veche cu roșu.
De unde provine cuvântul rubrica?
Provine din latinescul rubrīca, «ocru roșu», din ruber, «roșu».
De ce se spune rubrìca?
Se spune rubrìca: provine din latinescul rubrīca, în care i lung poartă accentul, păstrat în italiană.